Amestecuri

Unul dintre rarele momente în care simt linişte, bucurie, încredere, siguranţă, este cel în care în ibric începe să fiarbă ceaiul din şapte plante pe care-l prepar aproape în fiecare seară. Sunt şapte plante pentru că atâtea am, mai precis atâtea am cumpărat din Timişoara ultima dată când am fost pe-acolo: urzici, păpădie, frunze de afin, gălbenele şi încă trei pe care nu mi le amintesc. Stau toate frumos amestecate într-o cutie şi aşteaptă să le împuţinez eu în fiecare zi. Aşa că iau câte o lingură cu vârf, o deşert în apă clocotită, aştept cam două minute, după care opresc focul şi acopăr ibricul cu o farfurioară. Las să treacă încă vreo 15 minute, torn ceaiul într-o anumită cană şi mă pun pe sorbit, tacticos.

Masa retro

Gata, am scanat carnetul ala CEC si m-a apucat nostalgia. Ma duc sa cumpar slanina cu boia, conserva de carne, ghiveci in bulion, paine neagra, placinte cu sfecla, tuica doua prune, bere Azuga, cafea cu naut si ciocolata cu rom. Daca pana maine nu mai scriu nimic, inseamna ca le-am consumat si poate se indura careva sa sune la 112.