Se afișează postările cu eticheta minciuna. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta minciuna. Afișați toate postările

miercuri, 1 octombrie 2014

Tehnici pentru ingroparea adevarului

1. Păstrează tăcerea. Ce nu apare la ştiri nu s-a întâmplat, nu există.
2. Foloseşte indignarea regizată, cunoscută şi sub numele de stratagema “Cum de îndrăznești?”.
3. Califică toate acuzaţiile ca fiind “zvonuri” sau, mai bine, “zvonuri prosteşti”. Dacă, în ciuda lipsei de informații, publicul este totuşi la curent cu anumite fapte suspecte, acesata este numai datorită “zvonurilor”. (În cazul în care aceştia au tendința de a crede “zvonurile”, este, probabil, fiindcă sunt pur și simplu “paranoici” sau “isterici”).


sâmbătă, 27 septembrie 2014

Minciuna cu Brancusi

Contra cost, televiziunile difuzeaza in mod constant, de o perioada de vreme, un clip in care il putem vedea si auzi pe Constantin Brancusi spunand niste vorbe intelepte, de genul "trebuie sa incerci necontenit sa urci foarte sus, daca vrei sa poti sa vezi foarte departe". Adanc, nu? Diferenta majora fata de cugetarile lui Poptamas de pe Facebook. Clipul este facut pe banii CEC si are un impact important asupra celor care ingurgiteaza pe nemestecate propaganda de orice fel. 



duminică, 13 aprilie 2014

Windows XP - true lies

Pe data de 8 aprilie, popularul sistem de operare Windows XP, lansat in 2001, a incetat, oficial, din viata. Utilizatorii vor fi obligati sa aleaga alte versiuni de Windows, cel mai probabil inlocuitorul lui XP urmand a fi, in urmatorii ani, Windows8. Asta nu inseamna ca XP nu mai poate fi folosit. Cine-l are, poate sa-l exploateze in continuare, diferenta fiind ca Microsoft nu mai ofera asistenta, ceea ce inseamna ca daca folosesti XP, esti mult mai expus decat inainte unor atacuri ale rauvoitorilor. Solutia ar fi destul de simpla: nu mai umblati aiurea, limitati-va la cateva site-uri sigure, nu mai dati click fara discernamant pe orice link primit in mail, instalati-va un antivirus si asigurati-va ca e intotdeauna la zi cu definitiile virusilor. Si documentati-va permanent, pentru ca sunt multe alte metode de a va proteja.


joi, 30 mai 2013

DA și NU

Cunosc oameni care, în timpul discuţiilor pe care le poartă, recurg la citate din Noul Testament, mai precis din ce a spus Cristos şi a fost consemnat în Evanghelii. Una din vorbele astea sună aşa: „Ci cuvântul vostru să fie: ceea ce este da, da; şi ceea ce este nu, nu; iar ce e mai mult decât acestea, de la cel rău este.” (Matei, 5.37)
Unii oameni îşi închipuie că aceste cuvinte trebuie interpretate în sensul renunţării la orice fel de discuţie, omul păstrându-şi în bagajul de cuvinte doar două: da şi nu. Ne putem închipui o lume în care oamenii nu spun nimic altceva decât da şi nu. În scurt timp, nimeni n-ar mai scoate niciun cuvânt, întrucât ca să spui da, trebuie să ţi se fi pus o întrebare, ori nimeni nu poate pune o întrebare folosind doar cuvintele da şi nu. Chiar nu ştiu ce fel de om trebuie să fie acela care îşi poate închipui că a venit Cristos să ne ceară să renunţăm, practic, la funcţia vorbirii. Din fericire, aceşti oameni nu sunt exagerat de mulţi - sau poate sunt, dar se ascund bine de tot.


joi, 9 mai 2013

Decalogul si Zana Maseluta

Decalogul este un set de zece reguli stabilite de Dumnezeu, pe care trebuie sa le respecte crestinii pentru a dobandi viata vesnica. Iata cum suna aceste reguli, pe care noi, ortodocsii, re numim "porunci":
1.      Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău. Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine.
2.      Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor care sunt sus în ceruri, sau jos pe pământ, sau în apele mai de jos decât pământul. Să nu te închini înaintea lor şi să nu le slujeşti.
3.      Să nu iei Numele Domnului, Dumnezeului tău în deşert; căci Domnul nu va lăsa nepedepsit pe cel ce va lua în deşert Numele Lui
4.      Adu-ţi aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfinţeşti. 


vineri, 5 octombrie 2012

Maturizarea cu ajutorul poliției

Miercuri, fiind Family Day - deci totul la jumătate de preţ - ne-am dus la Oktoberfest, care se ţine peste drum de şcoala Mariei. Vechea poveste: căluşei, carusele, rollercoaster, dulciuri, bere etc. Eu m-am plictisit până peste cap de toată treaba asta, dar Maria, precum toţi copiii, ar sta numai acolo dacă s-ar putea. Aşa că i-am propus să mergem cu bicicletele. Să tot fie vreo zece kilometri în linie dreaptă de acasă până la şcoală, dar ţinând cont că se merge pe traseele de bicicletă care şerpuiesc pe unde ştiu ele, mai mult că sigur că am făcut peste 15 kilometri. La un moment dat, am greşit drumul şi am ajuns să intersectăm un bulevard pe care sunt plantate şine de tramvai. Am apăsat pe buton, s-a făcut roşu, am trecut. Dar roşul ăla ţine doar cât să treci primul sens. Eu, văzând că nu vine nimic din dreapta, i-am zis Mariei „Hai” şi am trecut şi celălalt sens, pe roşu, fără să văd că exact acolo, parcată pe trotuar, stătea maşina poliţiei. Numai ce-am ajuns, că au şi început să strige la mine. Le-am spus frumos că vorbesc numai engleză. Unul dintre ei ştia, aşa că am purtat cu el următorul dialog.


După mine!