Se afișează postările cu eticheta pacaleala. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta pacaleala. Afișați toate postările

vineri, 24 mai 2013

Toleranta la infractiuni

Simpatia romanilor pentru infractorul condamnat si inchis pe nume George Becali ar putea avea o explicatie foarte simpla: avem, prin constructie, o toleranta foarte mare la infractiuni. Comitem infractiuni asa cum respiram, de aia, in cele din urma, nu acceptam ca faptele unuia si altuia sunt infractiuni: ni se par ceva in ordinea lucrurilor, ceva natural. Sigur, nu toti devalizam banci, nu toti praduim bani europeni, nu toti sechestram persoane. Dar cu totii (sau foarte multi dintre noi) trecem pe rosu, dam spaga, muncim la negru, ne ducem copiii la meditatii pe care le platim fara sa cerem factura, semnam condica pentru amici, schimbam dolari la coltul strazii și-i țepuimi pe neatenți, descarcam filme de pe torrente etc. 


duminică, 25 noiembrie 2012

Păcăleala cu verbul „a avea”

Cea mai mare înșelare din câte se pot imagina este legată de verbul „a avea”. Toată lumea își închipuie că are câte ceva - în realitate, nimeni nu are nimic. Uite de ce.
Cineva se duce și cumpără la licitație un tablou de Manet. Îl duce acasă, îl suie pe un perete și apoi spune tuturor: „am un Manet”. După o vreme, respectivul ajunge sărac lipit și vinde tabloul, sau moare și tabloul e moștenit de fiul lui, ori vin hoții și i-l fură. Mai are el Manet-ul? Are pe naiba. Carevasăzică, poți avea un tablou de Manet sau orice alt lucru din lumea asta doar pentru o anumită perioadă de timp - mai lungă sau mai scurtă, după cum îți e norocul sau destinul. 


După mine!