CALITATEA
PRODUCŢIEI
Am eu nişte
cunoscuţi, familia Gusev. La cunoscuţii ăştia ai mei a stat un neamţ din
Berlin.
A stat într-o
cameră cu chirie. Aproape două luni.
Gusevii erau
tare mîndri de chiriaşul ăsta şi lăudau faţă de toţi cunoscuţii lor costumele
străinului, lucruşoarele lui străine, de o calitate extra.
La plecare,
neamţul a lăsat gazdelor sale o mulţime de lucruri. O grămadă de bunătăţi străine.
Tot felul de flaconaşe, guleraşe, cutiuţe. Afară de asta, două perechi de
chiloţi. Şi un pulover aproape fără nici o ruptură. Şi o groază de mărunţişuri
pentru uzul domnilor, şi pentru uzul doamnelor.
Toate astea
fuseseră îngrămădite într-un ungher, lîngă spălător.
Gazda, madam
Guseva, femeie cinstită, nimic de zis, i-a adus aminte neamţului, cînd să plece:
bitte-schön, nu cumva, aşa, în pripă, aţi uitat marfa asta străină?